Sesiunile de dezbateri “Dialoguri despre Educaţie” va aborda teme relevante și cu impact atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung asupra politicilor educaţionale. Tematicile vor urmări generarea unei dezbateri pentru a debloca dialogul în acest sector. Temele alese vor facilita de asemenea dezvoltarea unor propuneri concrete de politici educaţionale de impact. În acest scop, ne dorim o confruntare a ideilor argumentate pe baza datelor, analizelor și a rapoartelor publice sau realizate de către participanți.
Ediția 1:
“Cine lipsește de la masa învăţământului superior? – O dezbatere despre acces și echitate”
Dupa prabusirea regimului comunist in 1989, Romania a trecut de la un sistem elitist de educatie la o ” masificare ” a educatiei . Astfel, dupa 1990 au fost infiintate institutii private de invatamant superior, numarul de universitati ( inclusiv cele de tip privat) si numarul de studenti a crescut rapid, o data cu diversificare a programelor de studiu si a specializarilor oferite. Numarul de studenti inscrisi in anul universitar 2008/2009 este de aproape sapte ori mai mare decat numarul de studenti inscrisi in 1989/1990. Masificarea invatamantului superior a adus insa si o serie de provocari precum: discrepanta dintre nivelul de finantare publica si extinderea rapida a sistemului, echilibrul dificil intre a mentine calitatea si a permite sistemului sa se extinda, in special prin aparitia universitatilor private si un conflict intre participarea la educatie pe baza de merit si atingerea potentialului deplin al fiecarui individ. Dupa anul 2008, numarul de studenti incepe sa scada atat datorita declinului demografic cat si a altor factori: scaderea ratei de absolvire a examenului de bacalaureat, emigrarea tinerilor, costurile ridicate ale educatiei s.a.m.d. Totodata, se adancesc decalajele intre participarea la educatie a tinerilor care provin din mediul urban comparativ cu tinerii din mediul rural, intre cei care provin din familii cu venituri medii si peste medie in comparatie cu tinerii care provin din familii sarace iar participarea anumitor grupuri vulnerabile este extrem de scazuta: tineri cu dizabilitati, tineri romi.
In politicile derivate din Procesul Bologna echitatea in invatamantul superior se reflecta intr-un sistem educational care reuseste sa reflecte in populatia studentilor, caracteristicile populatiei generale, astfel incat toate categoriile acesteia din urma sa fie proportional reprezentate la nivelul comunitatii studentesti (persoane care au acces, participa si finalizeaza studiile superioare).
In privinta accesului general la invatamantul superior, Uniunea Europeana si-a propus, prin strategia Europa2020, atingerea unui nivel de 40% din populatia cu varsta intre 30-34 ani cu educatie tertiara pana in 2020. In contextul acestui obiectiv european, Romania si-a asumat atingerea unei tinte nationale, prin Planul National de Reforma, de 26,7% din cohorta tinerilor cu varsta cuprinsa intre 30 – 34 ani cu educatie tertiara. In Romania, ponderea acestei categorii din populatie, corespunzatoare anului 2013, era de 22,9%.
Se poate spune, asadar ca, in momentul de fata, de la ”masa invatamantului superior” lipsesc inclusiv o serie de tineri care apartin grupurilor vulnerabile, cu risc crescut de abandon scolar sau excluziune, recunoscute de documentele legislative in vigoare: tineri cu dizabilitati, tineri de etnie roma, tineri din mediul rural sau proveniti din familii sarace etc. pentru care participarea la educatie si finalizarea cu succes a studiilor este mai dificila. Situatia participarii acestora la invatamant superior, arata astfel:
– La nivel national, pana in 2011, procentul studentilor cu dizabilitati nu depasise 0,07% din numarul total de studenti (date obtinute in procesul de clasificare a universitatilor);
– Un procent de doar 0,6% dintre tinerii romi cu varste intre 25-29 de ani aveau finalizate studiile superioare, comparativ cu 24,2% dintre tinerii majoritari, in timp ce 40,1% dintre locurile din licee destinate tinerilor de etnie roma raman neocupate (Banca Mondiala, 2009);
– 3,8% din tinerii cu varsta cuprinsa intre 25 si 29 de ani provenind din chintila celor mai saraci (20%), au finalizat un ciclu de invatamant superior, in timp ce procentul in randul chintilei superioare (a celor mai bogati) este de 52,4% (Banca Mondiala, 2009);
– in anul universitar 2011, un procent de 24% din totalul studentilor inmatriculati provin din mediul rural, desi un studiu al Bancii Mondiale indica faptul ca in 2008 doar 3.7% din totalul tinerilor de 25-29 de ani din mediul rural au absolvit o forma de invatamant superior (fata de 27.2% din totalul tinerilor cu aceiasi varsta din mediul urban).
Studiul: ”Echitate in invatamantul superior” publicat de UEFISCDI in anul 2013, enumara urmatoarele provocari:
– Conflictul dintre notiunile de participare pe baza de merit in invatamantul superior si atingerea pe deplin a potentialului fiecarui individ;
– Atitudinea fata de echitate este influentata de nostalgia vremurilor trecute, cand universitatile erau elitiste si selective;
– Neconcordanta intre nivelul de finantare publica si expansiunea rapida a sistemului ;
– Ponderea populatiei romanesti cu varsta cuprinsa intre 30-34 de ani cu studii superioare , care in 2013 a fost de 22,9% , in contextul obiectivului UE 2020 de 40 % . Romania se afla, potrivit Eurostat, printre tarile cel mai putin dezvoltate in acest context din Europa ( numai Italia si Turcia se afla dupa Romania);
– Scaderea continua a numarului de tineri din categoria de varsta scolara din proportia absolventilor de liceu cu diploma de bacalaureat , ceea ce are un impact mare asupra numarului total de studenti ;
– Desi numarul de absolventi de liceu nu a inceput sa scada , numarul de studenti inscrisi pentru primul an universitar a inceput sa scada in 2008, in parte datorita ratei in scadere a elevilor de liceu care promoveaza examenul national ( bacalaureat );
– Discrepanta intre participarea studentilor din mediul rural si cei care provin din mediul urban;
– Discrepanta intre participarea studentilor din familii cu venituri mici comparativ cu cele care provin din familii cu venituri medii si mari ;
– Accesul limitat la invatamantul superior al persoanelor de etnie roma si a tinerilor cu dizabilitati;
– Lipsa unei strategii nationale cu privire la echitate, care sa includa o definire a grupurilor subreprezentate in invatamantul superior, impreuna cu politicile asociate, instrumentele si bugetul ;
– Lipsa de date cu privire la echitate in invatamantul superior, in special legate de caracteristicile elevilor de liceu , ale studentilor si absolventilor;
– Cresterea numarului de absolventi de liceu care merg la studii in strainatate;
– Flexibilitatea in organizarea studiilor universitare asociate cu motive economice (nevoia de flexibilitate provine de cele mai multe ori din teama de a pierde studenti si bani, nu din motive de echitate ). Aceasta flexibilitate este adesea insotita de standarde academice relaxate, ceea ce influenteaza calitatea educatiei .